SHAKESPEARE E ÀTEROS CLÀSSICOS IN SARDU: UNA CUNCHISTA MANNA DE ABERU, de Federicu Francioni

 

Mercoledì 29 novembre, a Sassari, nella sala conferenze della Fondazione di Sardegna, in via Carlo Alberto, è stato presentato il libro, tratto dalla tragedia di William Shakespeare, Titu Andronicu. Sa mudadura, Carlo Delfino, Sassari, 2017. Dopo l’editore hanno parlato il regista e attore Daniele Monachella, fondatore di Mab Teatro, il traduttore Mauro Piredda e lo storico Federico Francioni. Letture sono state eseguite dagli attori Antonello Foddis, Giommaria Manunta, Roberto Pusceddu, Manuela Ragusa, Giampaolo Sanna, Ludovica Sanna e Valentina Sulas. Di seguito riportiamo il testo completo della relazione di Francioni.

Brincos calitativos de sa limba sarda. The tragedy of Titus Andronicus, de William Shakespeare, est istada bortada in Limba Sarda Comuna (LSC) dae Màuru Piredda cun su tìtulu Titu Andrònicu. Sa mudadura; su testu est istadu rapresentadu in Tàtari e in Casteddu cun sa regia e s’adatamentu de Daniele Monachella.

Deo disìgio pònnere in lughe s’importàntzia de traduire in sa limba nostra sas òberas de sos autores clàssicos de dogni tempus.

Si narat a s’ispissu, in italianu, tradurre è tradire, bortare dae una limba a s’àtera est comente fàghere una traitoria: custu, in parte, est beru. Ma atintzione: leamus s’esempru de sa Divina Cumèdia, traduida in sardu dae su preìderu, poeta e iscritore Pedru Casu (1878-1954): una faina laudada dae su linguista màssimu Max Leopold Wagner. A pustis s’òbera de su Poeta divinu est istada bortada galu dae Paulu Monni; e non devimus irmentigare Bustianu Meloni chi nos at donadu Inferru, Purgadòriu e Paradisu in tataresu. Salvator Ruju imbetzes nos at lassadu in tataresu su Cantu primu de s’Inferru.

Su giai mentovadu Casu faghiat sas prèigas in sardu (chi sunt istadas publicadas). Como semus intrados in unu momentu nou: in sa crèsia de Santu Austinu de Casteddu, sa nuina est istada fata in sardu pro s’impignu de su Sòtziu “Preigoinsardu”; sa Missa in sardu – chèrfida e promòvida mescamente dae sa Fondatzione “Sardinia” e dae àteros comitados, grupos e pessones – podet diventare una realidade pro sa disponibilidade mustrada dae paba Frantziscu e dae sa Cunferèntzia episcopale sarda.

Bene meda, in sos traballos de istudiosos e literados chi, a su mancu in tzertas pàginas, sunt resessidos a arribbare a cùcuros de aberu nòdidos, sa universalidade de su messàgiu de Dante non benit mancu, non falat! Apo chircadu de mustrare custu in unu libru meu (Dante e la Sardegna, Condaghes, Casteddu, 2012 e 2015, inue apo postu unu capìtulu in sardu).

A costàgiu de Dante est pretzisu ammentare àteros autores clàssicos: dae su Don Chisciote de sa Màntzia de Miguel de Cervantes a Sos patimentos de unu giòvanu de Wolfgang Goethe; dae S’acontessida istrana de dr. Jekyll e sr. Hyde de Robert L. Stevenson a Nèbida de Miguel  de Unamuno: totus cumpàrfidos in sa colletzione “Àndalas-Sena làcanas” de sa domo editora Condaghes, resurtados de su coràgiu e de s’atrivimentu forte meda de Frantziscu  Cheratzu. “Papiros-Insula” de Diegu Corràine est istada parte integrante de custa impresa, cun Su pantasma de Canterville de Oscar Wilde, Su printzipeddu de Antoine de Saint-Exupéry, Dublinesos de James Joyce, Su contu de s’ìsula disconnota de José Saramago, Nemos iscriet a su coronellu de Gabriel Garcia Marquez e àteros tìtulos de importu mannu de sa literadura mundiale. Est pretzisu pònnere in lughe sa calidade de su traballu fatu dae Giuanne Muroni chi, intre sas àteras cosas, at traduidu su cabudobera de Cervantes.

Una risposta bella meda a su chi aiat iscritu Sarvadore Mannuzzu in Finis Sardiniae (publicadu in su volùmene de sa Storia d’Italia-Le regioni, cuntivigiadu dae Luisi Berlinguer e Antoneddu Mattone pro Einaudi): in sardu – Mannuzzu naraiat – Einstein, Freud, Kelsen, Marx, Montale e Proust non si podent bortare! Forsis Omeru emmo, sos àteros pròpriu nono! Imbetzes su sennaresu Toninu M. Rubattu at publicadu s’Iliade e s’Odissea e Corraine Traballu salariadu e capitale de Marx, ambos in sardu. In La poesia di l’althri, Giuanne Maria Cherchi aiat mustradu su contràriu de su chi aiat sustènnidu Mannuzzu matessi, cun sos versos de Vincenzo Cardarelli, Salvatore Quasimodo, Umberto Saba e Giuseppe Ungaretti in tataresu. E podimus ammentare cun tranchillidade àteros autores e istudiosos nostros (bìdere su chi at iscritu Sarvadore Tola) chi ant traballadu in custu campu.

 

Potentzialidade e richesa de unu sistema linguìsticu (si non est abbandonadu a sa mala sorte sua). Wagner, su mastru famadu, naraiat chi su sardu presentaiat tzertos trèmenes, indunas, non aiat sa fortza e sa capatzidade de fraigare cuntzetos astratos. Ma subra de custu puntu non fiat de acordu su filosofu, etnoantropologu, istudiosu de arte e estètica Pràtzidu Cherchi, politicamente indipendentista, ammentadu in unu cumbèniu reghente in Casteddu. Si bi creimus, si bi proamus, sa limba nostra (e non solu issa) tenet siddados cuados in profundidade chi est bellu meda iscobèrrere.

Testos de autores clàssicos in sardu nos faghent cumprèndere sas potentzialidades de unu sistema linguìsticu – sa langue, diferentziada dae sa parole in su Cours de linguistique gènèrale de Ferdinand de Saussure – chi, sutapostu a tzertas proas, cun sensibilidade, cuntivìgiu e amore, dae istudiosos e dae sas comunidades, si podet irvilupare pro otènnere resessidas chi in antis non aiamus pòtidu immaginare.

 

Su romanzu sardu nou. Sa richesa de sa limba sarda est bessida a campu cun un’àtera colletzione, “Paberiles”, issa puru de Condaghes: sunt istados publicados romanzos de Paula Alcioni e Antonimaria Pala, de Antoni Arca (at iscritu in italianu, sardu, aligheresu, at collaboradu a giornales e periòdicos catalanos, occannu at bìnchidu su “Premio Giampiero Cubeddu” pro su teatru), de Antoni Bulùggiu (Lughes umbrinas), de Nanneddu Falconi, de Micheli Ladu e de Giuanne Frantziscu Pintore (Sa losa de Osana, bellu meda, faeddat de tzertos mistèrios de s’archeologia in Sardigna). Custos autores – e àteros – ant fatu fàghere unu brincu calitativu mannu a sa literadura natzionale sarda. Sos libros issoro non presentant tzertu, pro fàghere solu un’esempru, s’immàgine de un’òmine, betzu catroddu, sètzidu a curtzu de sa domitedda bàscia sua, chi drommit, somniat,  pensat solu a su tempus coladu e, podimus agiùnghere, faghet totu custu intre unu tròddiu e s’ateru. Non aiat forsis Gavino Ledda pintadu unu mundu traditzionale sardu populadu dae betzos troddiones? Tzertu, Lingua di falce, de Ledda matessi, non est solu custu: ma lassamus pèrdere!

Su giai mentovadu iscritore aligheresu Arca at documentadu chi sa produtzione de narrativa in sardu est prus manna de su chi si podet pensare in unu primu momentu: non bisòngiat fàghere riferimentu solu, est craru, a sa colletzione “Paberiles”, ma puru a autores chi dae tempus ant cuntribuidu a abèrrere una carrela noa in s’istòria de su romanzu in sardu: Antoni Cossu, Nino Fadda (Pessighinde su tempus benidore. S’istoria fantàstiga de sa Sardigna in su sèculu XXI, Tas, Tàtari, 2003), Istevene Flore (Zente de foranu), Larentu Giordano, Benvenuto Lobina (Po cantu Biddanoa), Màriu Puddu (Alivertu. Sa colonizatzione de unu pastore, Golosti, Nùgoro 1986, a pustis Condaghes, Casteddu, 2004), Francu Pilloni (chi at giutu su tema de sa globalizatzione in sa narrativa nostra), Larentu Pusceddu e àteros: bisòngiat bìdere sos contributos de Arca in sa rivista “Camineras” de su 2008 (nùmeru monogràficu, Contamus in limba nostra) e de su 2009. In tempos prus reghentes est bessidu Sa manu de s’umbra de Bachis Bandinu (Domus de Janas de Pàulu Pillonca): momentos de un’autobiografia in crae narrativa.

Podimus cuncruire che est istada aberta un’istagione noa de sa literadura natzionale sarda: cudda de proas originales, puru de ambiente urbanu, fainas de autores chi connoschent bene sos clàssicos e sa literadura internatzionale de oe e giughent in sos libros issoro custa cultura, paris cun una cussèntzia sotziale, tzivile e polìtica chi apòmpiat a tempus coladu, presente e benidore de Sardigna.

In custa manera est istadu fraigadu unu organismo narrativo (bìdere custu cuntzetu in s’òbera de Maria Corti, iscritora e studiosa de sa limba italiana, de s’Universidade de Pavia) nou, contemporàneu. Unu càmbiu, pro nois sardos, epocale.

Est pretzisu pònnere s’impignu e sos meritos ispetziales de Piredda e Monachella in custu cuadru.

 

Titu Andronicu: un’istòria chi refudat dogni tipu de piedade e de rispetu pro fèminas e òmines. Seguramente sa tragedia de Shakespeare est istada iscrita cando s’autore e atore inglesu non fiat galu maduru, ma faghiat esperimentos, atraessaiat su momentu de sa gai cramada gavetta.

In Titus Andronicus Shakespeare at imbentadu totu – o cuasi – influentzadu dae Ovìdiu, dae su teatru orrorosu de Seneca (pensamus a su Tieste), dae unu contu de Matteo Bandello, dae sa Spanish Tragedy de Thomas Kyd. Masuccio Salernitano, Bandello e àteros autores aiant fraigadu s’istòria de peleas e cuntierras intre sas famìllias de sos Capuleti e de sos Montecchi chi, a s’agabbu, ant dadu a Shakespeare (ma, est cuasi seguru,  isse non connòschiat diretamente sos autores italianos) sa matèria de Romeo and Juliet.

In  dogni manera Shakespeare giòvanu disigiaiat mescamente leare profetu dae unu tipu de traballu teatrale chi fiat agradessidu meda dae su pùblicu inglesu. Unu raportu cun s’istoria “bera” si podet agatare, forsis, cun Andronicu Comnenu, imperadore de Bisàntziu in su 1183-85, famadu pro sa crudelidade manna sua. Istraccos, sos sudditos aiant segadu sa manu drestha sua, a pustis lu aiant bochidu e reduidu su corpus in bìculos.

Su Titu shakespeariano est sa tragedia chi ponet in s’iscena una lògica de podere, de domìniu, chi non cheret connòschere o addoviare ostàculu perunu; est unu testu chi rapresentat una derruta cuasi totale de sos printzìpios de umanidade, piedade e rispetu.

Su pessonàgiu de su generale Titu, a pustis de àere bìnchidu sos “barbaros”, sos Gotos, torrat a Roma, inue non atzetat su tìtulu de imperadore, chi andat a Saturninu. Isse si devet cogiuare cun Lavinia, fìgia de Titu, ma un’àteru pessonàgiu, Bassianu, narat chi custa fèmina est sua. Prusaprestu, Titu annuntziat chi, in nùmene de sos sordados suos mortos in batàllia, at a èssere sacrificadu Alarvu, fìgiu de Tamora, reina de sos “barbaros”, fata presonera. Issa preguntat piedade, ma custu non servit a nudda. Saturninu detzidet de si cogiuare cun Tamora, ma issa tenet un’amante, Aronne, unu moru (in raportu a Shakespeare, su motivu ratziale / ratzista est prus pronuntziadu in su giai mentovadu Bandello). Cun Aronne, Tamora ammanigiat dogni tipu de violèntzia, unu programma, un’istrategia chi giughet a unu riu de sàmbene.

A Chirone e Demètriu, àteros fìgios de Tamora, benit cumandadu de istuprare sa fìgia de Titu, Lavìnia, a sa cale issos truncant puru sa limba e sas manos. Tando Titu, in sa cadena sena pasu de sas vinditas, si mustrat macu e faghet unu cumbidu a Tamora. Pro sa chena Titu presentat a issa piatos coghinados cun un’impastu fatu dae sa carre e dae su sambene de Chirone e Demètriu: est istadu Titu matessi a los bochire. A s’agabbu Titu e àteros sunt massacrados; unu fìgiu de Titu diventat s’imperadore nou.

 

Unu disafiu chi est istadu bìnchidu. Seguramente non est istadu fàtzile reduire in sardu custa òbera de Shakespeare. Piredda, a bisu meu, est resessidu a lu fàghere cun una limba e unu limbàgiu ricu e aspru, mustrende sa capatzidade de adatare su sardu a sos mòdulos e a su canone de unu Shakaspeare giòvanu e “isperimentale” (cunforma su chi at iscritu Gabriele Baldini, in Manualetto shakespeariano, Einaudi, Torino, 1964, pp. 138-152; de interessu mannu est puru su libru de su crìticu Ekkehart Krippendorff, Shakespeare politico. Drammi storici, drammi romani, tragedie, Fazi editore, Roma, 2005, chi ponet in lughe s’atualidade de su messàgiu shakespeariano mescamente pro su chi tocat pigada e falada de oligarcas, monarcas e tirannos).

In su traballu de Piredda s’Imperu romanu diventat su Regnu de Dominàriu, inue est possìbile bìdere aspetos nieddos e negativos, malàidos e malassortados de un’identidade sarda complessa.

Leghimus su passàgiu inue Titu ammanigiat sa chena inue faghet diventare Tamora cannìbale de sos fìgios suos. In antis de bochire Chirone e Demètriu, Titu narat a issos: «Intendides, archimalos. Apo a mòlere sos ossos bostros finas a cando no ant a èssere pruere, los apo a cumassare cun su sambene bostru, e posca, cun cussu impastu, apo a fàghere duos durches e l’apo a cumbidare a cussa bagassa de mama bostra pro si los mandigare. A custa rebota l’apo cumbidada. E como parade sa gula … Fortza! Chèrgio chi custa rebota siat prus sanguinària de sa de sos tzentauros». Baldini iscriet chi in custu passàgiu forsis Shakespeare at chèrfidu fàghere cuasi una parodia de s’orrore, ma su testu in sardu presentat unu balore tràgicu.

A Monachella su mèritu ispetziale de unu disafiu chi isse, a s’agabbu, at bìnchidu. Devimus pònnere in craru chi su regista e atore matessi, pro otènnere sutzessu, podiat fàghere un’issèberu prus fatzile cun s’italianu. Imbetzes sa cumpangia Mab s’est impignada in unu progetu alternativu fintzas, cuasi, a s’ùrtimu alenu. Duncas unu sutzessu meritadu, mescamente in Tàtari. A parte sos giai mentovados, ammentamus puru sos atores Vanni Fois, Giaime Mannias, Nicolò Columbano, Riccardo Lai, Giampaolo Loddo, Gianluca Medas; sos tecnicos Francesco Medda pro sa mùsica, Marcello Scalas, Simonetta e Maria Alessandra Pietri, Toni Grandi, Diego Ganga, Oscar Solinas e Emina Gegic, agiudu-regista. Monachella at lassadu pèrdere sa campagna de imprenta, de aberu birgongiosa, iscadenada in sas pàginas de “La Nuova Sardegna”, dae academicos, intelletuales, giornalistas e “Solones” chi ant chircadu de betare befe, brulla e ludu subra de sa LSC, calificada cun minisprèssiu che lingua transgenica.  Custos “Solones” ignorantes – chi nudda ischiant, ischint e cherent ischire de linguìstica, istòria, antropologia, sotziologia, de sas àndalas sighidas dae sas natziones sena Istadu in Europa pro arribbare a unu standard – ant semper cunsideradu ignorantes sos chi ant sustènnidu sa LSC.

 

Su teatru in sardu podet àere unu tempus benidore. In dogni manera devimus sighire in sa carrela de su teatru in limba sarda, collinde mescamente s’erèntzia de Nenardu Sole: dae Pedru Zara a Occi mei, occi doi a Paràuri. Mai Nenardu, pro fàghere solu un’esempru, diat àere postu su sardu contra de su tataresu: isse teniat cussèntzia prena chi sardu e tataresu faghent parte, comente amus giai nadu, de un’identidade plurale, composita e, in su tempus matessi, unidària.

Occannu Macbettu, unu testu teatrale de Lisandru Serra – chi at creadu unu raportu intre su Macbeth de Shakespeare e su Carrasegare de Barbàgia – est istadu procramadu Spettacolo dell’anno e at bìnchidu su Premio Ubu. Est istadu interpretadu dae Andria e Giuanne Carroni e àteros atores.

Sa resessida de una limba sarda curriculare, dae s’iscola primària a s’Universidade, passat pro su mèdiu de un’istagione noa de su teatru in sardu, chi podet dare unu cuntributu mannu a sa liberatzione de sa sotziedade nostra dae dogni tipu de terachia e de subalternidade.